Interviu cu Gianfranco Bortolotti

Alertă de Știri de Ultimă Oră

//www.youtube.com/watch?v=bWVPKCANMwI&modestbranding=1&rel=0&ytp-pause-overlay=0

Interviu cu Gianfranco Bortolotti

Când RICHTVX a realizat interviul exclusiv mondial cu Gianfranco Bortolotti, puțin ne-am așteptat la impactul profund pe care îl va avea asupra oamenilor din întreaga lume. Semnificația acestui interviu nu poate fi subestimată, deoarece a atras o atenție și o recunoaștere largă, chiar câștigând un loc pe Wikipedia ca o referință notabilă. Au trecut câteva decenii de la vizita noastră la familia Media Records, unde am avut plăcerea de a petrece timp cu Filippo Pardini și Diego Leoni în Italia. Acele momente rămân întipărite în amintirile noastre ca fiind cu adevărat de neuitat. Cu un profund sentiment de scop, am luat decizia de a actualiza și de a face accesibil interviul exclusiv mondial cu Gianfranco Bortolotti, asigurându-ne că va fi disponibil pentru o nouă generație de artiști. Recunoscând semnificația sa atemporală, credem că acest interviu conține perspective valoroase și inspirație care pot continua să rezoneze cu artiștii din prezent și din viitor.

Omul din spatele revoluției muzicii dance italiene

Revoluția a început în mod tipic pentru revoluții – în liniște și fără a atrage atenția. În istoria producției muzicale din Italia, Gianfranco Bortolotti se află singur. Începând de la zero, cu proiectul său inaugural numit Cappella în 1987, a introdus artiști renumiți precum Gigi D’Agostino, 49ers (al căror „Touch Me” a ajuns pe culmile clasamentului US Billboard Hot Dance Club Play), Mauro Picotto, Fargetta, Club House Feat. Carl, East Side Beat, Anticappella, Mario Più, Antico, Clock, RAF și mulți alții. Succesul său fenomenal a remodelat industria muzicală italiană. Deși mulți îl consideră pe Gianfranco Bortolotti nașul și guru-ul muzicii dance italiene, aceste titluri surprind doar parțial realizările sale. El este unul dintre pionierii muzicii dance electronice. Trecând prin trei decenii, Gianfranco Bortolotti a depășit piața muzicală internațională, livrând constant un hit uimitor după altul. Această realizare a fost considerată imposibilă de către executivii muzicali, personalul A&R și chiar criticii, în special pentru cineva din Italia. Este întotdeauna riscant să generalizăm despre o țară atât de diversă precum Italia, dar prin realizările sale neclintite și remarcabile, Gianfranco Bortolotti a dobândit o aură misterioasă, ridicându-se la un statut extraordinar.

Din Italia către celebritatea internațională

Acest interviu cu Gianfranco Bortolotti își propune să aducă lumină asupra figurii enigmatice din spatele unuia dintre cei mai de succes producători muzicali și proprietari de case de discuri din lume. Fără îndoială, Gianfranco Bortolotti este cel mai de succes și influent producător muzical din Italia. Nu doar că este fondatorul Media Records și Media Studios, dar a jucat și un rol cheie în înființarea unor case de discuri internațional renumite precum Heartbeat, BXR, UMM, Noise Maker, EDMedia și Italo. Proiectul său Cappella a apărut ca unul dintre cele mai triumfătoare acte muzicale din Europa în acea perioadă, vânzând milioane de discuri în primii ani ai carierei lor și lansând mai multe single-uri superhit. Istoricul lor a fost promițător încă de la început. După succesul hitului lor „U Got 2 Know”, Cappella a câștigat recunoaștere internațională cu lansarea „U Got 2 Let the Music” în 1993. Melodia a avut un succes imens în mai multe țări, inclusiv în Marea Britanie, unde a ajuns pe locul 2 în clasamentul single-urilor. A devenit una dintre cele mai bine vândute melodii ale anului în Regatul Unit.

Dezvăluind enigma

Influența lui Gianfranco Bortolotti este profund înrădăcinată în cultura muzicală de astăzi. Prezența sa poate fi simțită zilnic la radio cu „L’Amour Toujours (I’ll Fly with You)” de Gigi D’Agostino. Refacerea lui Gigi D’Agostino a melodiei „The Riddle” de Nik Kershaw a vândut 1.000.000 de copii în Germania și 200.000 de copii în Franța. Semnificația acestei realizări nu constă doar în succesul său comercial, ci și în rădăcinile sale într-o pasiune autentică pentru muzica de club. Brilianta lui Bortolotti a derivat în principal din caracterul său, condus de pasiunea și disciplina sa neclintită. Gianfranco Bortolotti este omul al cărui nume este pe buzele tuturor, totuși esența sa adevărată rămâne învăluită în mister. El este omniprezent, un mogul al muzicii mai mare decât viața, care a petrecut decenii construindu-și imperiul, începând de la o mică afacere de discuri în Italia și transformând-o într-o putere internațională în muzică și media. Aceasta este saga omului care a exercitat o influență profundă asupra industriei muzicale globale timp de peste trei decenii, modelând și remodelând peisajul muzical internațional prin producțiile sale. În acest interviu, ne-am așezat de vorbă cu Gianfranco Bortolotti pentru a explora viziunea sa globală pentru Media Records, numeroasele sale colaborări și gândurile sale despre scena muzicii dance electronice în evoluție.
Interviu Exclusiv

Cum ai început în industria muzicală?

Gianfranco Bortolotti: Eram student la universitate și întârziam cu examenele, eram constant fără bani. Am întâlnit un DJ care mi-a cerut să contribui cu niște bani (câteva sute de dolari) pentru un Italo Disco. Era 1985, iar cu un alt grup de DJ-i, deja produsesei câteva piese în 1983 și 1984. Două eșecuri. Dar pasiunea mea ardea în interior. Și nu aveam nicio oportunitate de a-mi afirma abilitățile, deoarece eram implicat pentru abilitățile mele de relații publice, nu pentru talentul meu artistic. Evident, nu eram DJ și nu eram muzician, ci doar un student la economie. În 1985 a fost un alt eșec. Am fost exploatat pentru că eram bun la vorbit; dar în studio, nimeni nu mă asculta. Așa că am decis să merg singur, iar prietenii mei se amuzau pe seama mea. Totuși, cu propriul meu prim produs (toată lumea era mai pricepută decât mine în orice studio, toată lumea încerca să mă pună într-un colț, dar eram popular pentru abilitățile mele de PR, așa că am reușit să obțin ce voiam). Am reușit chiar să-mi cumpăr prima mașină. Am continuat să produc până când am avut propriul meu studio de înregistrare; aveam abilități de design, așa că l-am proiectat complet. Mai târziu, a devenit un model de stație de lucru; cu muzica house, a fost adoptat în întreaga lume de noi DJ producători, noi profesioniști într-o nouă abordare a muzicii: cu samplere.

Care a fost prima ta introducere în muzica de club?

Gianfranco Bortolotti: Eram în New York pentru o vacanță în SUA: New York, Miami și, desigur, Las Vegas și până la Los Angeles cu mașina până în San Francisco și Hawaii. Am intrat în Tower Records pe 4th & Broadway și am auzit „Pump up the Volume”. A fost o revelație, o recunoaștere platonică, acest sunet era deja în ADN-ul meu. L-am iubit din interior, era ceea ce voiam, trebuia să fac asta pentru a mă simți bine. Nu era o oportunitate de afaceri. A devenit așa mai târziu. La acea vreme, acea muzică era fundația fericirii mele. Acesta era talentul, era mama mea. Când eram copil, ea mă trimitea să cumpăr discuri de la Festival di Sanremo (cel mai faimos festival italian) dintr-un magazin uriaș de lângă casa noastră. Erau mii de discuri colorate pe rafturi. Eram complet liber să aleg cele mai bune discuri de la Festival pentru mama, care le cânta cu bucurie. Nu eram bogați, dar eram fericiți datorită ei. Aveam 6 ani și nu eram conștient că eram un A&R. Ascultând acea melodie în Tower Records era ca și cum m-aș fi întors în vremuri bune și fericite. Am intrat, am cumpărat-o și i-am spus fetei care era cu mine: „Mă întorc în Italia, nu pot continua călătoria, vreau să fac această muzică”. A doua zi, eram într-un studio în orașul Brescia cu un prieten DJ și un muzician. Media Records a fost fondată, iar câteva luni mai târziu, primul meu disc real de club, Bauhaus de la Cappella, a fost lansat.

A fost cineva în mod special care te-a influențat cu adevărat?

Gianfranco Bortolotti: Da. Am fost fascinat de Stock, Aitken și Waterman. În special de continuitatea producției lor, calitatea lor. A fost o saga și magia din jurul numelui lor, cele 3 studiouri ale lor (dacă îmi amintesc bine), artiștii pe care i-au produs. Aceasta a fost influența mea ineluctabilă. În anii '80, orice producător era influențat de ei. Au creat o mașină de succes minunată. Când am auzit muzica house, am crezut că aceasta ar putea fi oportunitatea potrivită pentru a pune bazele unei noi afaceri, inspirată de ei. Mi-am imaginat că un nou gen emergent îi va depăși, și nu doar pe ei, ci întreaga lume a dansului. Puțini știau sau produceau asta. Au fost multe îndoieli cu privire la producția de muzică house din cauza modului „ilegal” de a folosi mostre din melodii vechi din anii '70. Majoritatea oamenilor credeau că era un gen efemer. Am fost inspirat de acele trei legende, eram aproape imprudent. Am investit toți banii mei pentru a construi 3 studiouri, așa cum au făcut ei. A trebuit să-mi urmăresc și banii, folosind primele mașini sampler Akai de 8 biți, în loc de instrumentele scumpe Studer și Revox, și mixând live. Unele accesorii și studiourile erau gata. M-am simțit ca Pete Waterman, m-am simțit invincibil, vindeam discuri cu o viteză impresionantă la acea vreme în Italia, dar nimeni nu ar fi încercat. Timp de ani de zile, am fost singurii, și nu doar în Italia. În Europa, nimeni nu credea în muzica house, era un spațiu neașteptat în topuri și nimeni nu-l umplea (am avut până la 5 discuri în aceeași săptămână în topul 75 din Marea Britanie, iar la acea vreme acesta era topul din Europa). Companiile de discuri plăteau sume enorme de bani pentru a obține licențele discurilor mele și, aceasta a fost o surpriză: într-o zi, Chris Blackwell m-a sunat, cerând licența pentru „Touch Me” de la 49ers. A publicat-o pe 4th Broadway, și a fost primul meu nr. 1 în SUA. Așa decurge viața.

Alertă de Știri de Ultimă Oră

Cum era scena cluburilor în Italia când ai început?

Gianfranco Bortolotti: Scena cluburilor din Italia nu era foarte bună. Discurile uriașe erau la modă, cu până la 10.000 de oameni fiecare. DJ-ii abia începeau. Nimeni nu vorbea despre producții, cu atât mai puțin despre etichete pentru DJ. Îmi amintesc când am început, era surprinzător să fiu implicat de un DJ pentru a crea un prim disc. Lucrurile nu au început bine, dar odată cu explozia muzicii house, totul a devenit foarte clar. Așa cum am spus, probabil că am fost unul dintre primii la nivel mondial care a investit în studiouri de nouă generație și producători DJ. Muzica house a ridicat cluburile, acestea au devenit locul unde să împărtășești un nou stil de viață, nu doar un loc pentru a dansa. Am înființat prima etichetă pentru producții DJ, DJ-ul era artistul. Era 1990, am început cu un grup de prieteni care erau DJ de house: Heartbeat. Claudio Coccoluto, Ralf, Gemolotto sunt cei mai populari, dar toți jucau muzică house, erau toți profesioniști, încă lucrează și și-au făcut un renume pentru stilul lor muzical și stilul de viață. Încă împărtășim proiecte mari cu ei, cum ar fi relansarea Heartbeat. Cluburile erau aglomerate, discurile se vindeau ca săpunul. Datorită muncii noastre artistice și industriale, aveam 16 studiouri în Italia și 2 în Londra (acestea pentru artiștii care considerau această locație mai convenabilă), muzica house și mai târziu techno-trance erau atât de populare, a fost cea mai bună perioadă din viața mea, sau poate nu? Aveam să am o perioadă și mai bună câțiva ani mai târziu?

Ai avut o direcție clară în minte?

Gianfranco Bortolotti: La început, când nu lucram încă singur, doar voiam să am succes și să fac bani, prioritatea mea ca student sărăcit era pură supraviețuire, familia mea nu era înstărită și nu mă puteam baza pe ei pentru bani. Universitatea, prietenii, cluburile și fetele costau bani, trebuia să găsesc o soluție și aceasta a fost oportunitatea potrivită. Apoi am auzit muzica house și am înțeles că acesta era locul meu de muncă. Am înțeles că eram făcut pentru această nouă inovație, pentru schimbare, pentru a schimba referințele lumii mele. A fost singura direcție pe care am urmat-o neabătut și fără îndoială. Producție, lansare, promovare, construirea de noi tendințe, sunete noi, artiști noi și modele noi pentru această lume. Așa am devenit lideri. Am aplicat noi tehnologii la noi tendințe emergente în orice gen muzical emergent, neabătut, menținând investițiile, până la 100% din veniturile noastre. Am fost întotdeauna cu un pas înaintea vremurilor în ceea ce privește muzica și tehnologiile. Cu atât de multe studiouri, ne-am putut permite să folosim un spațiu pentru a experimenta noi tendințe, în timp ce alții produceau mainstream-ul. A fost departamentul nostru de R&D.

Mai este relevant sampling-ul astăzi?

Gianfranco Bortolotti: Sampling-ul a fost noua modalitate de a face muzică. Așa cum am spus și înainte, instanțele care m-au scrutinizat pentru modul meu „neprejudiciat” de a face muzică… Dar sampling-urile au inovato irreversibil modul de a face muzică. Nu putem opune progresului tehnologic, trebuie să-l îmblânzim, să-l folosim și să creăm noi reguli comune. Întotdeauna am avut dreptate, sampling-ul a fost noua modalitate de a compune. Asta fiind spus, nu toate discurile mele au fost sample-uite sau au avut sampling semnificativ, dozajul ideal este încă o alegere personală. Detest majoritatea bootleg-urilor care sunt acum disponibile. Sampling-ul folosit creativ poate îmbunătăți o melodie, la fel ca sarea sau zahărul, dar, folosit aleatoriu, devine o mâncare imposibil de consumat.

Alertă de Știri de Ultimă Oră

Cum alegi cu încredere melodia potrivită?

Gianfranco Bortolotti: Așa cum am explicat anterior, aceasta este o combinație între talentul natural și rezultatul disciplinei și responsabilității pe care mama mi-a dat-o când eram un copil mic. Disciplina și concentrarea sunt formula succesului. Desigur, există multe talente naturale. Dar și pentru cei care nu au niciunul dintre ele, repetarea obsesivă (neabătut) pe care doar pasiunea o poate susține, concentrarea constantă (mulți cred că o au) pe care doar copiii sau indivizii foarte motivați o au acționat asupra creierului, creând condițiile pentru un proces miraculos de îmbunătățire progresivă. Aceasta este formula mea pentru succes: R = D x F x T. R înseamnă rezultat care poate fi înlocuit și cu cuvântul dragoste. L (sinonim pentru tot) este produsul Disciplinei și Concentrației, susținut de Talentul original. Vă rog, rețineți că dacă înlocuiți D sau F cu 0, chiar dacă sunteți atât de talentat, nu veți reuși. Totuși, există întotdeauna speranță. Unii prieteni din acest sector, din păcate, au 0 în cutia Talentului lor și totuși lucrează.

A fost melodia „Sounds Like A Melody” a celor de la Alphaville inspirația pentru celebra melodie „U Got 2 Let the Music” a celor de la Cappella?

Gianfranco Bortolotti: Da, a fost. De asemenea, am împărtășit dreptul asupra ei. Ideea originală a fost a unui DJ din orașul meu, Brescia, care a lansat discul pe propria etichetă, care 6 luni mai târziu a dat faliment. Am cumpărat eticheta și catalogul său pentru a-l ajuta. Căutam continuarea melodiei „U Got 2 Know” și am găsit această melodie în catalogul său, a fost făcută prea grăbit. Am adus-o la studiourile mele. Am lucrat mult la ea, dar în cele din urmă a devenit o adevărată capodoperă. Una dintre cele mai bine vândute discuri ale Media Record pe care le-am produs vreodată.

Care sunt cele mai importante provocări cu care se confruntă astăzi etichetele muzicale din cauza dezvoltărilor din ultimele două decenii?

Gianfranco Bortolotti: Internetul, desigur. Tehnologia Peer to Peer, de care Napster și e-Mule au fost pionieri. Sincer, nu doar în ceea ce privește industria muzicală, ci în general în sectorul comercial, intermediarul este mort. Astăzi, asistăm la această dramă. Dumnezeu este mort pentru Nietzsche: casa de discuri este moartă pentru mine. Ei bine, casele de discuri erau deja moarte în 1996, când am fondat Musicgel, primul site web automatizat din lume (bazat pe tehnologia vremii) pentru descărcarea mp3-urilor, streaming prin telefon, descărcarea mp3-urilor pentru a asculta piese de producător sau mixarea mp3-urilor pe un computer. Casa de discuri era doar un intermediar între artist și public. A fost o invenție, o sugestie care a devenit o afacere industrială la începutul anilor '900, care acum este obsoletă, deoarece noile tehnologii oferă oricui oportunități de a găsi ceea ce caută practic din întreaga lume, de la produse la profesioniști, de la clienți la fani. În curând, platformele de orice fel, cu sau fără roboți și susținute de inteligența artificială, vor înlocui fiecare profesionist din acest sector. În muzică, acest lucru se întâmplă deja, gândiți-vă doar la YouTube sau Spotify, dar și la Firstplanet, care va fi online în câteva săptămâni, procesând mii de piese în fiecare lună; în trecut, aceste piese erau respinse și deveneau oceane de produse, în majoritatea cazurilor inutile, unde oricine poate găsi ceea ce caută. Provocarea este concentrarea, crearea de valoare a artistului și a produsului său. Într-un spațiu mai larg ca niciodată, noua provocare pentru artiști este cum să se evidențieze. Vor exista noi profesii, noi forme de intermediari, mult mai specializați și pricepuți, dar mă voi opri aici sau aș oferi un avantaj operatorilor „surzi” care au trăit din vechiul sistem, furând de la tinerii bine intenționați, lăudându-se cu proiecte care nu erau ale lor, punând bazele unui sistem fără egoism și roluri personale grosolane care au deteriorat relațiile b2b în industria muzicală.

Cum s-a schimbat peisajul pentru casele de discuri odată cu răspândirea noilor tehnologii, cum ar fi Internetul, smartphone-urile, rețelele sociale și streamingul? În primul său interviu cu Rich TVX, renumitul DJ suedez StoneBridge a subliniat observația sa asupra trecerii de la vânzări la streaming încă din 2014. El a subliniat că această schimbare a influențat direcția strategică a casei sale de discuri, aliniind-o mai mult către aceste platforme emergente. Având în vedere acest context, care sunt impacturile semnificative aduse de aceste tehnologii asupra industriei muzicale, în special în ceea ce privește operațiunile caselor de discuri și dinamica generală a industriei?

Gianfranco Bortolotti: Întotdeauna am apreciat și admirat StoneBridge și încă o fac, dar oferta sa în raport cu a noastră este cu 20 de ani întârziată. Tehnologia și, în special, spiritele foarte puținor ingineri IT care au fost instruiți la vremea respectivă în Italia, frustrați de deciziile politice ale socialiștilor italieni și de deciziile industriale ale industrialilor precum De Benedetti (el a fost liderul de la Olivetti, mândria Italiei din „al doilea miracol economic”), au fost terminate. Nu aveau niciun vis, nici speranțe în afară de programarea mașinilor industriale, a tăietorilor, a uneltelor similare. Întreprinderea IT care a marcat explozia Silicon Valley la acea vreme a fost moartă înainte de a se naște. Așa a ajuns platforma noastră Musicgel să se oprească. Vindea în streaming (prin telefon) și cu descărcarea mp3-urilor la 128K la 0,99 dolari în 1996, cu 5 ani înainte de iTunes (cu tot respectul pentru Steve Jobs) și, desigur, îl respect pe StoneBridge. Așa cum am explicat deja, scenariul s-a materializat exact așa cum era viziunea mea de atunci, acum mai bine de 20 de ani.

Alertă de știri de ultimă oră

Cum ar trebui să interacționeze guvernul și IFPI cu aceste provocări?

Gianfranco Bortolotti: Guvernele și IFPI vor fi întotdeauna cu întârziere comparativ cu pașii uriași pe care tehnologia îi face în fiecare zi. Ei sunt politică, din câte știu, datorită experienței mele în Italia cu organizația politică din industria muzicală, majoritatea oamenilor din ea nu erau cu adevărat antreprenori activi. Aș spune că sunt oameni de afaceri care s-au retras din jocul complex și competitiv și au încercat arena politică pentru a reinventa un viitor și profituri mari. Pe de altă parte, cei care luptă în fiecare zi pot răspunde la criză, așadar întrebarea ta nu a fost formulată corect, ar trebui să fie: Pot guvernele și IFPI, reprezentând industria înregistrărilor, să oprească scăderea dramatică a drepturilor de autor și să restabilească valoarea drepturilor de autor digitale până la apogeul anilor '90? Răspunsul meu este NU. Ca de obicei, piața se va autoreglementa, nu doar ca rezultat al regulilor și al abordării legale și guvernamentale autoritare care le însoțește, ci și în termeni de strategie și tehnologie. Dar roboții vor dansa în cluburi. Cât despre mine, mă aștept la un viitor fără emoții, fără muzică, interzis ca alte distracții emoționale de către un guvern mondial hegemonic și bazat pe elită, conducând orașe tăcute, protejate de ziduri uriașe. Deșert afară și, ca la începutul timpului, doar sunetul tobelor și strigătele sălbatice.

Într-un interviu recent cu Rich TVX, compozitorul britanic Mike Stock și-a exprimat îngrijorarea că, fără modificarea modelului de afaceri actual al industriei muzicale, va exista o reducere a alegerii muzicale, iar aceasta va deveni foarte formatată pentru Spotify și streaming. Ești de acord cu evaluarea sa?

Gianfranco Bortolotti: Sunt total de acord cu Mike, dar sunt sigur de ceea ce am scris mai sus. Piața va găsi o modalitate de a redistribui bogăția către producători. În cele din urmă, piesele de succes creează condițiile pentru ca artiștii să crească și să meargă în live. Fără piese de succes (și sunt necesari bani pentru a investi în îmbunătățirea producției profesionale și abilităților celor care vor să facă această meserie), artiștii vor scădea progresiv în număr, producția artistică va deveni din ce în ce mai plictisitoare, iar calitatea medie va scădea. Pe de altă parte, în… „punctele de compresie”, de obicei, creativitatea crește. Vom vedea dacă monopolul platformei, oligarhia de management va câștiga sau dacă va prevala împărtășirea resurselor producătorilor.

Pe măsură ce inteligența artificială (IA) avansează rapid, giganții tehnologici precum Google, Microsoft, Apple, Amazon și alții investesc masiv în compunerea muzicală bazată pe IA. Având în vedere acest lucru, cât de semnificativ credeți că va modela inteligența artificială viitorul muzicii?

Gianfranco Bortolotti: Inteligența Artificială va modela viitorul. Ce-mi vine în minte este Skynet din Terminator. Prin urmare, un viitor fără muzică. O război pe care omenirea l-a câștigat împotriva mașinilor, dar și o lume fără memorie și fără muzică, pentru a ne salva de durerea unui trecut care trebuie uitat. Totuși, în opinia mea, pe termen scurt, IA va remodela viitorul producției și muzicii, de asemenea modul în care muzica este produsă, așa cum mulți au anunțat deja pripit. Văd IA lucrând pentru a ajuta la găsirea resurselor artistice și economice, dar și a tuturor profilurilor profesionale din această afacere, pentru a arăta cea mai potrivită abordare pentru promovare, pentru a identifica piețele sau crearea de valoare și popularitatea artiștilor, DJ-ilor sau rapperilor. Văd inteligența artificială ca un „mic eu”, cu orice abilitate necesară pentru a oferi sfaturi corecte și personalizate fiecărui artist, promotor sau A&R; pe scurt, un ghid virtual, poate într-o zi chiar un ghid spiritual pentru fiecare profil profesional din acest sector.

Alertă de Știri

Cum îți imaginezi viitorul industriei muzicale globale și care sunt factorii cheie care vor modela creșterea și dezvoltarea acesteia, bazându-te pe perspectivele tale?

Gianfranco Bortolotti: Cu siguranță, așa cum a fost întotdeauna, tehnologia, marketingul în formele sale diferite, de la analiza conținutului la noi forme de boturi inteligente, crearea unui public imens și din ce în ce mai exigent, împărtășit și bine segmentat, desigur căutarea obsesivă a „precog-urilor”, care pot identifica tendințe pentru boturi sau talente pe care niciun alt bot nu le va putea identifica vreodată. Inspirat din filmul „Minority Report”, Precog-ul va fi noul băiat de înregistrări, acoperit cu aur, oracolul Matrix, care este capabil să identifice cea mai potrivită strategie. Nu va fi o femeie afro-americană de 60 de ani care să interpreteze acest lucru, ci va fi un mestiz de 20 de ani cu abilități în inginerie IT și marketing. Aceasta este viziunea mea asupra viitorului apropiat, care a început deja și care nu va dura mult, lovită de evoluția tehnologică.

Când reflectezi asupra materialului tău de la Media Records, rămâne surprinzător de proaspăt și relevant chiar și astăzi. Erai conștient de natura progresivă și vizionară a muzicii tale în acea perioadă?

Gianfranco Bortolotti: Aș spune că da. Eram perfect conștienți că am creat o tendință mondială, nu doar în ceea ce privește genurile muzicale pe care le lansam continuu, ci și pentru tot ceea ce avea de-a face cu modul de a crea aceste tendințe. Strategii de promovare, crearea unui Centru Media cu 16 studiouri de înregistrare în același loc plus încă 4 în Londra pentru a satisface cântăreți și producători interesanți. Evoluția tehnologică continuă ne-a ajutat foarte mult, am fost primii din lume care am creat Mix-It, o aplicație pentru a amesteca mp3-uri, am fost primii care am promovat discuri la radio folosind faxul; îmi amintesc că am fost chiar amendat de cel mai mare furnizor italian pentru „utilizarea digitală a liniilor analogice”, când mi-am instalat primul fax. Am fost primii care am folosit mp3-uri pentru a promova discuri la nivel mondial și ingineri logistici pentru a îmbunătăți expunerea produselor noastre și chiar aranjamentul birourilor și studiourilor noastre care aveau în total 2.000 mp. Eram în anii '80 și la începutul anilor '90. Așa cum am spus, am realizat „Musicgel, Liquid Music 4 Liquid Culture”, și chiar o legendă, regretatul Prof. Zygmunt Bauman s-a arătat interesat. Așadar, DA. Știam, eram conștienți că făceam istorie.

În ultimele trei decenii, ce transformări notabile ai observat în domeniul muzicii electronice de dans, având în vedere evoluția și progresul acesteia?

Gianfranco Bortolotti: Ar fi timpul pentru o adevărată evoluție; am avut prea multe evoluții. După house music și techno/trance, evenimentul major care a cucerit în cele din urmă continentul american a fost EDM. Dar acum, EDM se apropie de sfârșit. Mă aștept la fenomene mai puțin puternice, dar mai numeroase, cum ar fi Nu Disco, Nu Funky, Slow Style, evident multe tipuri de minimal techno, deep house, multe mișcări, câteva curente, fără o tendință uriașă precum house, techno, trance și EDM big room. Ironia face că platformele mari de partajare globală, Internetul în general, ne-au divizat și mai mult în loc să ne unească, și nu mă refer doar la muzică. Rolul limbii, culturii și situației geopolitice în fiecare teritoriu a ieșit la iveală în acest ocean imens de informații și a dus la apariția genurilor lingvistice locale, precum rap-ul, deși împărtășite global. Cea mai mare tendință globală în acest moment este aceasta, milenialii și generația Z concentrându-se pe rap, fiecare în limba lor, cu nenumărate tipuri de stiluri, fiecare lucrând în teritoriul lor de limbă maternă, cu excepția muzicii din UK și US care domină ca de obicei. Noii artiști îi înlocuiesc pe cei vechi, deși aceștia nu sunt atât de vechi. Dacă un artist este un pas înapoi în aceste noi generații, riscul este să devină vechi, depășit, să nu fie un actor relevant al mesajelor actualizate în conformitate cu stilul de viață al tinerilor dependenți de mobil și YouTube, tineri cu vârste între 10 și 25 de ani. În Italia – dar cred că acest lucru se aplică și tuturor țărilor europene – acest lucru ajută chiar la integrarea socială între italienii, africanii și noile generații cu părinți veniți din fosta Uniune Sovietică. Politica încearcă să preia controlul, dar acești tineri noi sunt plini de viață, informați, adesea imprevizibili, nu sunt atașați de nimic, fac parte din generația fluidă, nu se gândesc la viitorul lor imediat, trăiesc ziua, resemnați. În curând vor fi liderii noii societăți în război cu mașinile și vor fi periculos de furioși, deoarece nu au profitat de bogăția generației anterioare, vor fi războinici curajoși și viteji și ne vor salva. Vor salva lumea, cel puțin o parte din ea și muzica ei.
Alertă de știri de ultimă oră

Cu Media Records având un catalog vast și divers de melodii și artiști la nivel global, cum determinați care artiști să fie lansați și ce criterii trebuie să îndeplinească pentru a câștiga aprobarea dumneavoastră? În plus, există genuri specifice pe care nu le-ați lua în considerare pentru a fi lansate sub eticheta Media Records?

Gianfranco Bortolotti: Răspunsul este foarte simplu și scurt: sunt un Precog. Ahahahahaa. Pot produce și probabil obține succes în orice gen la care mă apropii. Desigur, trebuie să fie o abordare naturală. Nu forțată. Recent, cu revenirea mea în industria muzicală, absolut toți producătorii, DJ-ii, industriile, dar și dușmanii se așteptau să produc techno sau trance sau house music. În schimb, am descoperit acest tânăr talent rap, am decis să-l produc, să fiu managerul său, să-l ajut să crească în noua tendință națională, dar și, în ciuda barierelor lingvistice, în noua tendință internațională. În 20 de luni, am obținut 12 discuri de aur și platină. Acestea nu sunt discurile de aur și platină din anii '90, dar fără organizarea vechii Media Records din anii '90, aceasta este dovada că pot produce sau crește sau dezvolta orice alt gen muzical. Cum? Nu știu. Aceasta este ceva ce am în interior, crescut din foamea de muzică nouă a mamei mele încă din copilărie, și pe care am rafinat-o în 30 de ani de experiență și expertiză.

De-a lungul carierei dumneavoastră ilustre, colaborând cu numeroși artiști precum 49ers și Gigi D’Agostino, există un artist anume care ocupă un loc special în inima dumneavoastră și care se remarcă cel mai mult? Dacă da, ați putea împărtăși motivele din spatele impactului sau semnificației lor notabile?

Gianfranco Bortolotti: Definitiv trei, dar sunt și îndrăgostit de cele mai bune etichete ale mele pe care sper să le relansez. Cappella și povestea sa impresionantă de succes global consecutiv. Acest lucru m-a făcut bogat și faimos (în această industrie, desigur). Gigi D’Agostino are încă un sunet distinctiv și o aură atemporală; am împărtășit atât de mult. Un mare prieten înainte de a fi o mare relație profesională.
Mauro Picotto din păcate s-a pierdut în ego-ul său, dar a contribuit la a ne face cea mai faimoasă etichetă de trance din lume.

Cât de implicat sunteți în prezent cu artiștii dumneavoastră?

Gianfranco Bortolotti: Întotdeauna încerc să creez o relație profundă, intensă și mai presus de toate, onestă. Le ofer expertiza, abilitățile și talentul meu, dar nu forțez nimic. Îi las să descopere cât de util pot fi pentru ei. Îi las să se apropie, acționez ca un tată, exact așa cum fac cu copiii mei, îmi fac griji că nu se comportă prost, că nu aleg căi periculoase, le dau sfaturi cu privire la problemele obișnuite, sunt total disponibil pentru a le satisface orice nevoi profesionale și, în unele cazuri, și nevoi personale. De obicei, restul vine natural, este pe termen lung și profitabil.

Ce vă place să ascultați în timpul liber?

Gianfranco Bortolotti: Când conduc, ascult techno. Când fac dragoste, îmi place să ascult Maria Callas. La prânz? Rap italian. Cu băuturi înainte de cină și la cină, Operă. În cluburi, dansez pe muzică house. Totuși, nu disprețuiesc alte genuri muzicale.

În industria muzicală de astăzi, cum ați defini esența leadership-ului? Percepeți rolul dumneavoastră mai mult ca un strategist vizionar concentrat pe imaginea de ansamblu, sau vă implicați activ ca un manager muzical practic?

Gianfranco Bortolotti: În opinia mea, leadershipul în zilele noastre este măsura succesului în trei domenii diferite. 1) Alegeri artistice, cum și în ce măsură genurile muzicale și artiștii lor evoluează. 2) Capacitatea de a ține pasul cu tehnologia (managementul bot-urilor, inteligența artificială și nanotehnologiile aplicate dispozitivelor cu un impact semnificativ asupra accesului la muzică, cum ar fi bulele). 3) Adaptarea rapidă la schimbările bruște în punctul 1 și în punctul 2 (aș numi-o psihomarketing 5.0). Cât despre a doua parte a întrebării tale, pot juca ambele roluri. Pe de o parte, îmi inspir inginerii să dezvolte o platformă strategică în conformitate cu nevoile viitorului apropiat în producție, distribuție și colectare de drepturi pentru producători și autori; pe de altă parte, îmi valorific abilitățile la nivel global pentru a ajuta la crearea de valoare pentru noii artiști emergenți, fie că sunt DJ, rapperi, și de ce nu, youtuberi, trupe sau cântăreți.

În domeniul divertismentului, unde ideile au o valoare semnificativă, care calitate credeți că are o importanță mai mare pentru executivii din muzică: disciplina sau creativitatea?

Gianfranco Bortolotti: Pentru mine, creativitatea este rezultatul unei discipline obsesive, înmulțită cu o concentrare obsesivă. Acest tip de „antrenament”, așa cum ar spune înțelepții chinezi, dar și Buddha în Asia de Sud-Est, Krishanmurty în India, dar și recent, așa cum confirmă știința lui Chermiobinsky, Varela, Goleman sau Claxton, crește șansele în mintea noastră de a percepe micro-semnale din jurul nostru, sau chiar de a prezice evenimente cu câteva secunde înainte sau de a înțelege nuanțele lucrurilor pe care ochii sau urechile noastre nu le-au perceput înainte (gândiți-vă la atitudinea părinților care previn un accident domestic al copiilor lor, sunt numiți super-mame sau super-tati, există nenumărate exemple pe YouTube). Disciplina supremă, nu ca un scop, ci ca un mijloc de a scăpa de prejudecăți, poveri, îndoieli, frică. Iconii cinematografiei din Hong Kong pot ajuta aici; dacă pot scăpa de mine (adică prevenind gândirea mea, mintea mea conștientă, forma minții mele), pot preveni orice eveniment rezultat din mine, pot anticipa inamicul meu, pot zbura, pentru că nu sunt conștient că nu pot, pot extinde timpul, mă pot mișca în timp cum vreau, pot ieși din propriul meu corp. Acestea nu sunt subiecte de new age, sau subiecte ale regizorilor de sci-fi, este o invitație de a scăpa de ideea poziției noastre ca manageri în această industrie, în special manageri de succes, aceasta generează un ego umflat, părtinitor, prostie sau orbire, sau mai bine spus, devenim agili înaintea talentului real care ar putea fi noul Michael Jackson al viitorului.
Alertă de știri de ultimă oră

Având în vedere titlul albumului lui Cappella „Război în Cer”, te consideri o persoană religioasă?

Gianfranco Bortolotti: Sunt religios în termeni de atitudine, dar nu în sensul sacru al termenului, nici catolic, nici altă confesiune. Sunt agnostic. Aceasta este atitudinea mea religioasă. Există 2 versiuni majore pentru aceasta: – Cicero a legat acest termen de noțiunea de a citi din nou sau de a revizui. Ca urmare a îndoielilor, citim sau revizuim viețile și experiențele noastre ore și ore, de o mie de ori. În acest sens, petrec ore și ore noaptea gândindu-mă la îndoielile mele, de asemenea când conduc, sau mă bronzez, pentru a găsi definiția unei probleme și soluția relevantă. – Lucrețiu a avut o versiune diferită, mai similară cu ceea ce am spus deja despre repetarea obsesivă. Lucrețiu se referă la legăturile care ne leagă de anumite practici umane repetitive (se referea la rugăciuni și ritualuri) care ne fac liberi: literalmente ideea de a scăpa de noi înșine. În mod specific, titlul albumului lui Cappella a fost menit să exprime o stare confuză, incertitudinea care prevalează atunci când suntem blocați într-o situație din care nu putem ieși. Fie că este vorba de dragoste, muncă sau personal. Putem scăpa din această situație doar când ne dăm seama cine suntem și ce vrem să facem cu viața noastră fără a ezita și a pierde „timpul”, singurul dar divin al vieții așa cum o știm.

Care sunt sentimentele tale cu privire la starea actuală a lumii și la conflictele predominante pe care le experimentăm în aceste vremuri?

Gianfranco Bortolotti: La câțiva ani după lansarea primei bombe atomice, lumea a început – și și astăzi lumea politicii și a lobby-urilor încă face asta – să indice pericolul nuclear. Liderul nord-coreean a amenințat din nou că va suspenda negocierile privind denuclearizarea, Iranul amenință că va șterge Israelul vorbind despre un atac preventiv, cu toate opțiunile deschise, inclusiv opțiuni nucleare. Între timp, Turcia continuă cu masacrele. Chinezii continuă să persecute budiști, fanaticii arabi ucid creștini, iar dictatori continuă să distrugă resurse, rezultând în foamete. Concluzie: trăim într-o lume oribilă. Dar istoria ne spune că lumea se îmbunătățește, încet, desigur, dar lucrurile devin mai bune decât acum câteva decenii. Să nu uităm că 37 de milioane de oameni au murit în Primul Război Mondial, bolile bazate pe sărăcie sunt până la 65 de milioane și, pe deasupra, 20 de milioane de răniți în război! În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, 40 de milioane doar în Europa, și încă 15 milioane în Pacific și încă astăzi copiii mor din cauza bolilor degenerative severe și transmisibile pe care tații lor le-au dobândit în timpul războiului. Ce altceva pot spune? Îmi pasă de asta, dar aceasta este natura umană, dacă nu creștem rata de educație în lume (provocarea nr. 1, în opinia mea) și dacă bogăția nu este luată din mâinile oligarhilor (provocarea nr. 2) și dacă nu înfrângem ortodoxiile care alimentează aceste conflicte, nu vom ieși niciodată din asta. Dar călătorim încet în direcția corectă.

Ce sfaturi valoroase ai oferi muzicienilor aspiranți, DJ-ilor și producătorilor care caută îndrumare pentru a-și îmbunătăți abilitățile și a-și urmări aspirațiile muzicale?

Gianfranco Bortolotti: Băieți, veniți pe platforma mea care va fi online în curând și urmați sfaturile AMI-ului nostru (Advance Music Interface). Inteligența artificială integrată, în pielea unei frumoase tinere și dulci japoneze din Roppongi pe care o educ personal. Lăsați-o să fie ghidul vostru în lumea foarte complicată a industriei muzicale și… să reușiți.
Alertă de Știri de Ultimă Oră

Ați putea recomanda vreo lansare specifică de-a voastră pe care credeți că ar merita să o verificăm?

Gianfranco Bortolotti: Avem multe lansări. Urmăresc creșterea a mii de DJ-i, producători și artiști. Avem un label de aterizare pentru toată lumea și aceasta va fi baza academiei noastre online. Media record sevo va fi o lume independentă, cu propriile canale radio, programe tv, topuri și știri și, mai ales, tutori, un nor de scout, servicii și orice altceva care poate contribui la transformarea oricărui începător în următorul Ed Sheeran sau Dua Lipa, în următorul Carl Cox sau Jay Z.

Ce altceva este în planuri?

Gianfranco Bortolotti: În primul rând, am explicat cum construiesc această platformă alimentată de inteligență artificială, desigur cu contribuția inginerilor mei. Într-o zi, această platformă este menită să fie o piață independentă, un spațiu pentru multiple activități pentru tineri profesioniști, dar și pentru fanii lor. Până acum acoperă muzica dance și rap, dar nu pot exclude că într-o zi va crește, producând și distribuind alte genuri. Dezvoltăm canale radio specializate, canale tv specializate, dar mai presus de toate încercăm să construim 100 de studiouri modulare, interconectate, interschimbabile (proiectate de mine în conformitate cu un model pe care l-am creat deja; arhitectura și designul sunt ceea ce am făcut în cei 12 ani în care am fost departe de muzică), și studiouri foto, video, grafice, într-un centru media pe care îl vom numi Media Town (ca Media Records în anii '90, dar evident în stil perfect 4.0). Știu că acestea sunt proiecte ambițioase, dar sper că le pot implementa relativ repede astfel încât să mă pot retrage fericit că am oferit noi șanse cât mai multor tineri posibil din întreaga lume.

Cu palmaresul dumneavoastră impresionant de a lucra la înregistrări remarcabile și de a împinge constant limitele sunetului dumneavoastră, precum și de a obține un succes comercial uriaș și de a construi acte și branduri influente, ce obiective sau aspirații rămase aveți în minte pe care doriți să le îndepliniți?

Gianfranco Bortolotti: Când voi realiza ceea ce am spus mai devreme, mă voi simți mulțumit, liniștit și în sfârșit într-o poziție de a ierta orice acțiune nerecunoscătoare cu care trebuie să mă confrunt în lunga mea carieră. Mulțumesc pentru această oportunitate. Sper că nu am fost plictisitor.

Stimate domnule Bortolotti, apreciem sincer oportunitatea de a vă intervieva. Vă mulțumim.

Textul de mai sus este un transcript revizuit și îmbunătățit al unui interviu realizat cu Gianfranco Bortolotti. Actualizat.

Ethicoin: O Schimbare de Paradigmă în Moneda Digitală Decentralizată pentru Toți

BREAKING